Va urma

Era o zi de toamna,sau o seara de vara,nu prea conta asta...

Era o zi de toamna,sau o seara de vara,nu prea conta asta,dar conta ca timpul trecea greu,fara apasare,presarand in urma noastra si peste noi eliberare,detasare.Eram impreuna si nu aveam nici un plan,altul decat a trai prezentul.Mai intai ne-am culcat pe iarba,pe spate si inainte sa ne privim de aproape,amandoi am privit cerul.Pamantul umed ne-a imbratisat si transpus intr-o stare de armonie existenta parca din vremuri de demult,dar amplificata de acel moment,din acea seara de toamna,sau zi de vara.Stiu doar ca amandoi iubeam toamna,si impreuna ne ascundeam de soare.Nu mai stiu daca mi-am pus mana dupa gatul tau chiar atunci,sau cand te-am sarutat prima data,stiu doar ca ne-am petrecut seara ca doi copii,cu chef de joaca,cu chef de al cunoaste pe celalalt,inocenti si obraznici in egala masura,fara masura.Atunci te-am iubit cel mai mult,pentru ca atunci ma cunosteai cel mai putin,atunci eram eu.Peste cateva clipe eram tot intinsi pe iarba,insa inconjurati de copaci si iti lipeam frunze pe piele,echilibrul nostru prinsese radacini.Eu eram la adapostul tau,tu la adapostul meu,respiram si aveam pofta de aer.Dupa alte cateva clipe luam micul dejun la o terasa din lemn,pe o plaja din nisip,in urechi si in ochi ne canta marea.Ne-am tinut de mana si am inaintat precum valurile.Am baut limonada,am lasat in urma noastra,urme de pasi si peste cateva clipe era seara,prelungirea unei dimineti de vara,ce ne-o doream a fi toamna.Amandoi asteptam sa ne cunoastem si mai bine,am tras o linie imaginara si amandoi am trecut peste ea.Dimineata ne-a trezit un cosaj,era verde ca noi,poate ca incerca sa ne spuna ceva,la fel cum incearca si cerul,ori de cate ori il priveam.
Poate ca avea dreptate.

Nu tot ce nu vezi,nu exista

      Intr-un fel admir oamenii care pot sa mearga mereu mai departe fara sa le pese,fara sa inteleaga ,fara sa dea importanta.Totul e parte dintr-o succesiune fara sfarsit de momente,intamplari,mici intamplari fara maretie,caci maretia fara apreciere,rar exista.Si putini aprecieaza maretia din viata lor sau macar din viata altora.Eu vreau sa afirm ca apreciez si imi place multa lume din lumea asta si caut mereu sa gasesc lucruri de apreciat.Si afirm.Sper sa reusesc nu nu mi se stearga din memorie nimic din sublim,nimic din frumos,nimic din reusit.
    Admir unele lucruri,precum admir de foarte multe ori chestii care nu-mi plac,nu ma atrag si nu caut sa le imit,dar totusi imi par admirative,posibil din cauza ca nu le inteleg,dar le observ si apreciez beneficiile,dar nu orice cale e si calea ta.La fel si cu indiferenta asta binecuvantatoare pentru unii,de neinteles pentru altii.
    Imi place ca te-am cunoscut,nu te-am uitat,inca te admir si mai vreau.Chiar pe tine te mai vreau,pentru ca mereu mi-am dorit ce e unic.Intre a admira si a dori exista o diferenta.Diferenta ce am realizat-o inca si mai mult dupa ce te-am cunoscut.Si diferenta ce am simtit-o chiar prea mult,dupa ce te-am pierdut.
    Esti pentru cine vrei,pentru mine o sa existiNu te-am admirat destul,dar te-am inteles!